Oman – ţara care locuieşte într-o carte

Noul volum de versuri al Cameliei Iuliana Radu,  Oman (Editura Karta-Graphic, Ploieşti, 2012 – ediţie bilingvă română-engleză), frapează în primul rând prin ţinuta grafică de excepţie. Recomandată de Mohammed Al Wadhahi (preşedinte al Asociaţiei Prieteniei dintre Oman şi România), cartea este în curs de traducere în limba arabă şi va fi lansată de către autoare, în toamna acestui an, chiar în Oman.

Cele câteva lansări în România (inclusiv la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti) au adus în atenţia oamenilor de litere şi implicit a cititorilor o poetă care conjugă, în versurile sale, propria nelinişte cu dorinţa de a cunoaşte lumea în resorturile ei cele mai ascunse şi pasiunea pentru inedit şi exotic.

Volumul Oman este, în ansamblul său, o structură aparent complexă, dacă nu s-ar remarca şi printr-o sfiiciune adolescentină (a se vedea capitolul „Fire de nisip”, unde poeta schimbă liniile poetice de tip modernist şi trece în concizia de tip oriental, apropiată de haiku): „Nemărginire –/ femeie privind marea/ bărbat pe gânduri” (pag. 115).

În capitolul „Povestea deşertului” (pag. 69), experienţa întâlnirii cu „milenii de nisip în care/ oasele lumii străluceau” devine motiv de meditaţie asupra istoriei,  „purtată de colo colo ca un ghem de scaieţi” (pag.76) sau a propriilor viziuni: „Şi cine ştie câte ere vor năvăli deodată/ câte glasuri de bărbaţi rătăcitori/ se vor aduna lângă foc/ şi câte lumi înviate/ vor lumina dunele/ sub stele necunoscute” („Marele Deşert”). Percepţia Eului într-o imensitate cvasi-necunoscută, în care „tiparele timpului se topiseră” iar soarele „dansa meticulos”, devine împărtăşire senzorială: „gustam din pâinea tăcerii/ şi beam din ziua fierbinte”.  Îmbu­curătoare este lipsa de patetism a versurilor,  care lasă contemplaţia să curgă de la sine.

Într-un fel, cartea este impregnată de parfumul unei poveşti de dragoste, unele versuri făcând referire la un abia bănuit „noi” sau, cum se spune în poemul „Gustul tău” (pag. 154): „Ai gust de soare ascuns”. De altfel, şi în ultimul capitol,  „Confesiuni”, magia lumii arabe rămâne întreagă („Ultima frază”), răsfrântă asupra poveştii de iubire, „doar necunoscutul rămâne întreg/ oricât am muşca din el” (pag. 178).

Acest univers arab este de mătase, are margini de noapte, se ascunde printre curmali, chiparoşi, seri de rubin, veşminte înfoiate; scapără, arde, se ascunde, este o grădină de arbori de tămâie şi chiparoşi sădiţi de un înger bătrân, între o mare de nisip şi una de apă. La închiderea lecturării volumului de poezii Oman, rămâne în memorie reprezentarea unei grădini în care ai păşit după o lungă călătorie prin arşiţa deşertului („Aproape oranj”), „vei simţi o răcoare stranie, ascunsă în miezul de foc” (pag. 148).

Geografic, Oman-ul (oficial, Sultanatul Oman) este o ţară de pe coasta de sud-est a Peninsulei Arabe. Se învecinează cu Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Yemen-ul şi are ieşire la Marea Arabiei.

Poetic, această ţară locuieşte într-o carte şi în sufletele celor care o vor citi. Aurul, nestematele şi lumina fac parte din compoziţia intimă a inspiratelor peisaje interioare pe care le dezvăluie volumul Cameliei Iuliana Radu. Orientul romanticilor este reactualizat aici cu fervoare, dar şi cu discreţie.